Municipiului Bacău este situat în zona de nord-est a judeţului Bacău (a cărui reşedinţă este), în zona de confluenţă a râului Bistriţa cu Siretul, la o altitudine de circa 170m. Este străbătut de drumurile europene E85 şi E57, artere de circulaţie europene şi naţionale care fac legătura cu Bucureştiul, cu nordul ţării, precum şi cu Transilvania, şi, de asemenea, dispune de un aeroport internaţional, după cum menţionează site-ul Primăriei municipiului.

Cercetările arheologice efectuate aici au scos la iveală o necropolă de incineraţie geto-dacică din secolele II-III î.Hr., precum şi vestigiile unei aşezări din secolele IV-VII d.Hr. (locuinţe, vase de lut, obiecte de podoabă autohtone şi slave). Descoperirile arheologice atestă, de asemenea, faptul că Bacăul era deja un târg la mijlocul secolului al XIV-lea, înainte de întemeierea statului feudal Moldova, iar în secolul al XV-lea era un centru meşteşugăresc şi comercial destul de înfloritor.

Bacăul a fost atestat documentar prima oară la 6 octombrie 1408, ca oraş şi punct de vamă, într-un document emis de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432), mai exact un privilegiu comercial acordat negustorilor din oraşul polonez Liov, prin care negoţul acestora era reglementat pe plan intern.

Serviciul public Administraţia Pieţelor, în prezent DIRECŢIA PIEŢELOR,  s-a înfiinţat la data de 14.12.1993, în urma dizolvării S.C.Piaţa S.A.

Constituit  ca şi compartiment fără personalitate juridică, acesta gestionează, de la înfiinţare şi până în prezent  toate bunurile proprietate publică a municipiului Bacău situate în pieţele agroalimentare, târgul-obor şi bazar.

SONY DSC
11141538_808198222591334_1256194776_o

Încă din secolele 17-18, Bacăul a fost menţionat în analele istorice drept un târg vestit prin bogăţia poamelor şi produselor sale, ţinutul cel mai frumos şi cel mai locuit din toată Moldova, cu poame de tot felul, vrednice de a fi servite pe masa oricărui om de seamă.

În prezent, băcăuanii amatori de zarzavaturi, fructe şi legume proaspete ori lactate, le pot achiziţiona direct de la producătorii autohtoni, din următoarele pieţe: Piaţa Centrală, Piaţa Sud şi Piaţa de Gros. Pe lângă aceste centre de comerţ, mai funcţionează Bazarul Milcov unde se comercializează produse industriale într-o gamă foarte variată  şi Târgul Auto Şerbăneşti pentru expunere şi vânzare de maşini.

Retrocedările, concesionările, legislaţia română ori noile reglementări impuse de legislaţia europeană, au dus în timp, la dispariţia unor pieţe amplasate în mijlocul cartierelor mărginaşe, de unde îşi făceau aprovizionarea cu legume, fructe, în deosebi persoanele vârstnice. Desi nu erau foarte mari ca amplasament sau ca număr de tarabe, atât piaţa din cartierele CFR, Zimbru ori Alecu Russo  cât şi Piaţa Gării era locurile din care sute de locuitori ai  zonelor îşi făceau aprovizionarea, dar şi cei din satele învecinate care veneau cu trenul pentru a face cumpărături.

În cartierul Aviatori,  pe locul fostei clădiri a pieţei, în urma concesionării acesteia, s-a construit  o piaţă modernă,  după modelul celei din zona Mioriţa, privatizată.

În timp ce pieţele de cartier au dispărut, preocuparea permanetă a administraţiei locale a fost modernizarea celor rămase, pentru a asigura un comerţ civilizat care să satisfacă cerinţele utilizatorilor, dar mai ales ale cetăţenilor.